Dulcineea cea vrajiHP

Yo ne veo, Sancho, dijo D. Quijote, sino a tres labradoras sobre tres'rricos.

Ahora me fibre Dios del diablo, respondi6 Sancho; i. y es possibleIII' fres hacaneas, 0 como se llaman, blancas como el ampo de la nieve, le,II/'zcan a vuesa merced borricos ? Vive el Senor, que me pele estas barbasIfellfuese verdad. -

Pues yo te digo, Sancho amigo, dijo D. Quijote, que es tan verdad que1/" borricos 0 borricas, como yo soy don Quijote, y tu Sancho Pansa: a lo,,.,/os a mi tales me parecen. - Calle, senor, dijo Sancho, no diga la tal,,'a'na, sino despabile esos ojos, y venga a hacer reverencia a la senora de11\ pensamientos, que ya llega cerca: y diciendo esto se adelant6 a recebirleis tres aldeanas, y apeandose del rucio tuvo del cabestro al jumento de'"I de Las tres labradoras, y hincando ambas rodillas en el suelo, dijo:

Reina y princesa y duquesa de la hermosura, vuestra altivez y grandeza" servida de recebir en su gracia y buen talante al cautivo caballero

IIr,I'fro,que alli estd hecho piedra marmol, todo turbado y sin pulsos der,\'fante vuesa magnifica presencia. Yo soy Sancho su escudero, y il es elI'"dereado caballero D. Quijote de la Mancha, llamado per otro nombre

I Caballero de la Triste Figura.A esta saz6n ya se habia puesto D. Quijote de hinojos junto a Sancho, y

Imba con ojos desencajados y vista turbada a la que Sancho llamaba,,,(/y senora: y como no descubria en ella sino una moza aldeana y no deuv buen rostro, porque era cariredonda y chata, estaba suspenso yImirado, sin osar desplegar Los labios. Las labradoras estaban asimismo"'/lUas viendo aquellos dos hombres tan diferentes hincados de rodillas,ur /10 dejaban pasar adelante a su companera; pero rompiendo el silencio"Iftenida, toda desgraciada y mohina, dijo:

Apartense nora en tal del camino y dejenmos pasar, que vamos de priesa. -A lo que respondi6 Sancho:

Acest capitol a fost adaugat abia in 1949, la trei ani dupa aparitia primei editiicrmane, pentru traducerea spaniola.

_ 0 princesa y senora universal del Toboso, ;, como vuestro magnijil'(l.coraz6n no se enternece viendo arrodillado ante ..,uestra sublimatlllpresencia a la coluna y sustento de la andante caballeria ? -

Oyendo lo qual otra de las dos dijo :_ Mas jo que te estrego burra de mi suegro: mirad con que se vienen 1/1/

senoritos ahora a hacer burlas de las aldeanas, como se aqui no supiesellw\echar pullos come ellos: vayan su camino, y dejenmos hacer el nueso. I'

serIes hasano. -_ Levtintate, Sancho, dijo a este punto don Quijote, que ya veo quc Itl

fortuna, de mi mal no harta, tiene tomados los caminos todos por duml,pueda venir algun contento a esta anima mesquina que tengo en las caml'lY tu, 0 extremo valor que puede desearse, termino de la humana gentil,':"unico remedio de esto afligido coraz6n que te adora, ya que el maliHl/tl

encantador me persigue, y ha puesto nubes y cataratas en mis ojos, Y pll/,I

solo ellos y no para otros ha mudado y transformado tu sin igual hermO,I'/I/liy rostro en el de una labradora pobre, si ya tambien el mio no II' Ii"cambiado en el de algun vestiglo para hacerle aborrecible a tus ojos. 1/,'

dejes de mirarme blanda y amorosamente, echando de ver en esta 51,111/;,1 ,1/1

y arrodillamiento que a tu contrahecha hermosura hago, la humildarl I till

que mi alma te adora. -_ Toma que mi aguelo, respondi6 la aldeana, amiguita soy yo r11'/t/

resquebrajos. Apartense y dejenmos ir, y agradecerselo hemos. -Apart6se Sancho y dejola ir, contentisimo de haber salido bien dr' ,

enredo. Apenas se vi6 libre la aldeana que habia hecho lafigura de Duli'/I/ ,cuando picando a su cananea con un aguijon que en un palotraia. d,co'rrer por el prado adelante ,. Y como la borrica sentia la punta del af.itlIt'llque Ie fatigaba mas de lo ordinario, comenz6 a dar corcovos, de II/!IIII'que di6 con la senora Dulcinea en tierra: 10 cual visto por D. Qul/"/acudi6 a levantarla, Y Sancho a componer Y cinchar el albarda, que fflll/hlvino a la barriga de la pollina. Acomodada pues el albarda, y qUeriellllrl IQuijote levantar a su encantada seiiora en los brazos sobre la jumcuI11

,

senora levantandose del suelo Ie quit6 de aquel trabajo, porque hath'"d,algun tanto au'as tom6 una corridica, y puestas ambas manos sol/II ,ancas de la pollina di6 con su cuerpo m,as ligero que un halc6n ,1'111'/1 /

albarda, y qued6 a horcajadas como si fuere hombre, y entonces dijo Stlill 110

_ Vive Roque, que es la seiiora nuestra ama mas ligera que un alt (I"

y que puede ensenar a subir de la gineta al mas diestro Cort/a/1fMejicano,. el arz6n trasero de la silla pas6 de un salto, y sin espucla 1 '10

correr la hacanea como una cebra, y no Ie van en zaga sus doncel/tlltodas corren como el viento! -

DULCINEEA CEA vRAIIT A 303

Yasi era ~averdad, porque en viendose a caballo Dulcinea todas picaronlras ella y d~spararon a correr, sin volver la cabeza atras por espacio demas ~e medza .legua. Sigui6las D. Quijote con la vista, y cuando vi6 nopareczan, volvlendose a Sancho Ie dijo :

- Sancho, ;, que te parece, cuan mai quisto soy de encantadores ? .,.2

-'. ~ ~u, .Sancho, raspunde don Quijote, nu vad decit trei taranci calare pe treirnagan.- Doamne, fere§te-ma de duca-se-pe-pustii! raspunse Sancho C . "ca trei bui t' _ . urn e cu putmtaI . _. .es ra§l : p~rca a!a I~zice - albi ca zapada neintinata, sa ti se nazareascaummatlel tale ca smt magan? Pe Dumnezeul meu sa-' I' b b "nu-i a§a ! ' ml smu gl ar a daca

-, ~i b~ne, .Sancho_dr!~a, zise don Quijote, eu iti·spun ca-i atit de adevarat ca~n magan sa~ magante, cum e adevarat ca eu sint don Quijote §i tu Sanchoanza! A§a ml se par mie, cel putin.

- Tac~, st~pine,..sp~se.Sanc:.hoP~nza.' nu mai rosti asemenea vorbe, ci mai binedelschlde-tl OChll§~vmo s~ ne mchmam in fata stapinei gindurilor luminatieita e, care se aprople de nm ! '~u~a~ ceosp;se ~or~ele astea, ca se §i indeparta, ca sa Ie primeasca pe cele trei

ran~l, §l, esc~lecm~ de p~ ma,gar, apuca de capastru asinul pe care calarea~na ~~n~Ie~apOl, 'p~ec.mdu-§lammdoi genunchii la pamint, zise :

.cr~asa ~l ~?mmta §l.d~ce~a a frumusetii, inaltimea §i maria ta sa se milosti-vca~c,a p~lilli.m?a~1 §lcl~stlrea ta pe acest cavaler ce I-aiprins in mreje §icare sta;,C~0 Imp~etnt.' mmarmunt, tulburat de sus pina jos §i rara suflare vazindu-se.~:~~ea~aretel ~Ie rapturi. Eu sint Sancho Panza, scutierul sau iar el ;ste cavalerulI cltor?~ ~UlJotede la ~ancha, caruia i se mai spune §iCav~lerul Tristei FiguriI~a~:.achpa mgenunche §l don Quijote, privind cu ochii holbati §i cu cautatur~

";mlta p,e ac~ea pe c~re Sancho 0 numea craiasa §i domnita; §i cum nu vedeaII,lcev~ mtr-msa dec!t ? fata de tara, §i nici macar dintre cele mai chi e eIljndc~ avea fa.ta lata §l nasul turtit, ramasese trasnit §i naucit rara sa-n~ ~ ~II:asca,a d~sc_hlde.gur~, Tarancile erau §i ele nedumerite vazind ingenUnch:aa

zi

I' aceI .dOlbarbatl, atIt de deosebiti unul de altul §i care n-o lasau pe t " t1msa-§l vad- d d . d . _ . ovara§a

1'1 I' _ a ~ rum, ar cea opnta de el, rupind tacerea, spuse tifnoasa oi, Irzu ulta neVOle-mare: ~I ati-va dracului la 0 parte din cale §i llisati-ne sa trecem ca avem zor I

I II care Sancho raspunse : ,.I)omnita §i stapina universal a din Toboso' Cum? Marinim s t' fl1I111u'o ""' d ' .. 0 U-,l su et nu se

I1 §~aza va~~~ mgenuncheat inaintea stralucitei fete a luminatiei tale e

I Ipul §l pe spnJmul cavaleriei ratacitoare? pm:indaceste vorbe, una din celelalte dou~ spuse :A urnpun tesala pe tine, sa mi te scarman urecheatule' Ia te uita-la d . ..11'1cum . ". 'd- d' ' . Omru§Ofllvm sa-§l r.l a" e nm cele de la tara, ca §i cum n-am §ti i noi sa va

III III la v,ale!_V~detl-va 0 data de drum §i lasati-ne §i pe noi sa ne ~edem de-al"'l/Ilru, aJunga-va!

E un fragment din capitolul 10 din cartea a 2-a a lui Don Quijole <II

Cervantes. Cavalerul a trimis pe Sancho Panza In satul El Toboso, ca S II

caute pe Dulcineea ~i sa-i anunte vizita sa. Implicat In mi~ciu~ile ~inainll' 'JIne~tiind cum sa se descurce ~i sa 0 gaseasca pe doamna Imagmara, San 'lill

se hotara~te sa-~i ln~ele staplnul. A~teapta deci dtva timp ln fala satultl

_ Ridica-te, Sancho, spuse don Quijote, fiindca viid ca soarta, care nu sc 111111satura ingramadind restri~ti asupra-mi, mi-a taiat orice cale prin care ar pUI'il \

vina 0 dt de mica alinare in nefericitul suflet ce-I port in acest trup. Iar III, I'

culme a oricarei desavir~iri ce poate fi dorita, neintrecuta intruchipare a 'ill"~iei omene~ti, singurulleac al acestei inimi indurerate, ce se tope~te dup; I III

daca vrajitorul cel vrajma~ ma prigone~te ~ia pus neg~ri gro~se deasupra 0 'hiliIImei - ca numai de asta, ~i nu de altceva, a preracut ~la schlmbat frumus(;\l' I Ichipul tiiu eel rara seaman pe lume in acela al unei biete taranci, daca nu I II IIschimbat cumva ~i pe al meu intr-un chip de capcaun, pentru a-I face ncslIlllllochilor tai - nu pregeta, totu~i, sa ma prive~ti cu blindete ~i cu dragO/IIincearca sa recuno~ti in aceasta supunere ~iingenunchere a mea in fata prCSl'1i11i1batei tale frumuseti smerenia cu care sufletul meu se inchina tie._ Asta sa i-o spui lui tat-tu, raspunse taranca, ca mie nu-mi arde s-ascull 1\111imi tragi clopotele! Hai, dati-va la 0 parte ~i lasati-ne sa trecem; zau c, III IIface un mare bine !Sancho se dete la 0 parte ~i 0 lasa sa treaca, dt se poate de multumit c~ I I Ibine ceea ce urzise. De indatiice se vlizu scapatii, fata care inchipuise pe Duklllil t

impungind buiestra~ul cu un cui infipt in virful b~tuI~i, 0 lua in g~a~a 11\1111Ipaji~te; ~i cum simti magarita ca impunsatura cumlUl 0 doare ~al rau drl I .1obicei, incepu sa se salte in doua picioare pina dadu cu dommta J?ulClIll'l Ipamint; vazind una ca asta, don Quijote sari s-o rid~c~,~ar.Sanch~ sa pOlnvl 1

~i sa stringa ~aua, care alunecase pina sub burta magantel. Dupa ce fu poll II~aua, vru don Quijote s-o ridice-n brate pe domnita sa vraj~a, ~a s-~ a~1 II Iasina' dar domnita, ridicindu-se de jos, 11 scuti de acea treaba, fimdca, d 1Ii11\putin 'indarat, i~i racu vint ~i, proptindu-se cu amindoua miinile d~ sp 1111magaritei, sari drept in ~a, mai u~oara dedt un ~oim, ~i ramase a~a, 111l'II1

blirbate~te; atunci Sancho spuse : ._ Halal de ea, domnita ~i stiipina noastra-i mai u~urica dedt u~ ~0111lIIII"invata ce-i aia calaria chiar ~ipe cel mai dibaci cordobez sau me~lcan,' 11111I I

a trecut dintr-un salt peste oblincul ~eii ~i, rara sa mai dea pmtenl, pllillgoana buiestra~ul, de parc-ar fi 0 zebra, ~in-o fac de ris nici celelaltc <1111111111ca toate zboara ca vintul !Si a~a ~i era, fiindca numai ce-o vazura pe Dulcineea calare, ca se ~i111'\1Idupa ea ~i-o zbughira ca din pu~ca, rara macar sa semaiintoarca.pn.\ ill I

bine de jumatate de leghe. Cata lung don Quijote dupa ele ~i, dnd vlizlI1 III

mai zareau, intordndu-se catre Sancho, ii spuse :_ Ce mai zici, Sancho, cum i~i fac de cap vrajitorii cu mine?

IIdeajunsca sa-l faca pe don Quijote sa creada ca ~i-a lndeplinit misiunea ;vAzlndapoi trei taranci care veneau ealare pe magari, se lntoarce in graba ladinsul ~i 11anunta ca Dulcineea sose~te impreuna eu doua din doamnele ei

-I salute. Si Sancho trage dupa el, in calea tarancilor, pe cavalerul cople~ittic surpriza ~i bucurie, descriind in culori vii frumusetea ~i splendoarealor; dar de data aceasta don Quijote nu vede dedt adevarul, ~i anume treil rAncicalare pe magari - ~i astfel evolueaza scena pe care am reprodus-o.

Printre numeroasele episoade care prezinta ciocnirea iluziei lui donuijote cu 0 realitate cotidiana, opusa iluziei, aceasta are 0 valoare deo-bita. In primul rind fiindca e yorba de insa~i Dulcineea, staplna ideala ~i

II asemuita a inimii sale: sintem la punctul culminant al iluziei ~ideziluzieihli $i, de~i el gase~te ~i de data asta 0 solutie care sa salveze iluzia, totu~iIIlutia (Dulcineea e vrajita) este atlt de greu de suportat, lncH de acumIIlIintetoate glndurile sale se lndreapta spre salvarea $i scoaterea ei din

VI' IjA; lntelegerea sau presimtirea ca lucrul acesta nu va reu~i niciodataprezinta, In ultimele capitole ale cartii, pregatirea bolii, a eliberarii de

lIuzie~i a mortii lui. Apoi scena se mai evidentiaza prin faptul ca rolurileI'llI'aici pentru prima data schimbate: plna acum don Quijote fusese acelaI • interpreta ~i transforma spontan manifestarile vietii cotidiene In scene

I roman cavaleresc, pe dnd Sancho de cele mai muIte ori se lndoia, lncer-lidadeseori sa-l contrazica ~i sa lmpiedice aetiunile absurde ale staplnuluiu; acum situatia e inversa, Sancho improvizeaza 0 scena de roman, inIIlpce capacitatea lui don Quijote de a transforma evenimentele in sensullu,;leisale e~ueaza In fata vulgaritatii brutale a inIati~arii tarancilor. ToateI slea slnt extrem de semnificative; a~acum Ie-am expus (intentionat) aiciUII [rist, amar ~i aproape tragic.

I ar daca citim pur ~i simplu textullui Cervantes, avem 0 farsa irezistibilIImica.Multi ilustratori au fixat tabloul: don Quijote In genunchi alaturi

Sancho, holbindu-se cu ochii cascati ~i mutra confuza la spectacolulIdllscare i se ofera , Dar abia contrastul stilistic dintre cele ce se rostesc ~iIIcareagrotesca de la sfir~it (cliderea ~i ridicarea Dulcineei) dau episodului

lilrea deplina. Contrastul stilistic al celor rostite se dezvoIta treptat,IIlreCe tarancile slnt la inceput mult prea uluite. Primele cuvinte aleIII·jneei,prin care cere sa Ii se elibereze drumul, sint lnca masurate. AbiaIuvintele rostite de taranci mai tirziu apar perlele elocventei lor. Ca

1111 zentant al stilului cavaleresc se lnIati~eaza mai intii Sancho, ~i e sur-lu/, tor de comic sa urmare~ti dt de exceptionall~i joaca rolul. EI sare deIII gar, se arunca la picioarele femeilor ~i vorbe~te in a~a fel, de parca

I I viata n-ar fi auzlt altceva dedt jargonul romanelor cavalere~ti. ModulII se adresa ~i sintaxa, metaforele ~i epitetele, descrierea atitudinii

stapinului sau ~i implorarea gratiei: toate acestea ii reu~esc de minune, d 'I

nu ~tie sa citeasca ~i i~i datoreaza cultura numai imitarii lui don QuijollRezultatul e bun, cel putin in masura in care il antreneaza ~i pe stapillulsau: don Quijote ingenuncheaza alaturi de el.

, S-ar putea crede ca se ajunge cu aceasta la 0 criza teribila. Dulcim:I'1leste intr-adevar La seiiora de sus pensamientos, prototipul frumusetii, sen. III

vietii lui. Sa impingi pina acolo a~teptarile ~i sa Ie deceptionezi apoi ill

asemenea grad nu e un experiment lipsit de primejdii; ar putea deternlilHIun ~occare sa aiba drept rezultat 0 nebunie mult mai adinca; ~ocul ar pllllllduce insa ~i la vindecare, la eliberarea brusca de ideea fixa. Dar Illi tintimpla nici una, nici alta. Don Quijote depa~e~te~ocul. EI gase~te in insideea sa fixa solutia care il fere~te atit de deznadejde, cit ~i de vindecan'Dulcineea e vrajita. Aceasta solutie apare ori de cite ori situatia exterio II

se opune in mod ireductibil iluziei; ea ii permite lui don Quijote sa PCI HI

vereze in atitudinea eroului nobil ~i invincibil pe care il persecuta un vdijillliputernic ~i invidios din cauza gloriei lui. In cazul acesta exceptional, l'illidyorba de Dulcineea, ideea unei vraji atit de hidoase ~i ordinare este desilillgreu de suportat; oricum, situatia poate fi combiituta cu mijloacele proPIdomeniului iluziei, ~ianume cu virtutile cavalere~tiale fidelitatii de nezdllillcinat, sacrificiului total ~i curajului neprecupetit. In afara de aceasta t' "

sigur ca in cele din urma virtutea invinge; sfir~itul fericit e garantill, Iastfel, dupa 0 scurta tulburare, don Quijote incepe sa vorbeasca. I~l I

adreseaza mai intii lui Sancho; cuvintele sale arata ca ~i-a regasit cump. 1111ca a interpretat situatia in funqie de iluzia sa; aceasta interpretare s II Icristalizat in a~a masura in el, incit nici limbajul violent cu care-l intlmp II tuna dintre taranci, oricit de strident contrasteaza cu stilul inalt al Wldlllcavalere~ti, nu mai poate compromite atitudinea sa; viclenia lui San '1111 I

reu~it. A doua fraza a lui don Quijote se adreseaza Dulcineei.Aceasta fraza e minunata. Am aratat mai sus cu cita iscusinta ~i 'if III

nostim ~tie Sancho sa faca uz de stilul romanelor cavalere~ti, pe carl'l 1

invatat de la stapinul sau; de unde se vede ce maestru grozav a avut. I:, I -I

incepe, ca 0 rugaciune, cu 0 invocatio formata din trei trepte (extrel//o tI IvaLor ... , termino ... , unico remedio ... ), ~i intr-un mod bine chibzuit, ',L I.inceput se subliniaza desavir~irea absoluta, apoi perfectiunea in raptlll I II

oamenii ~i in cele din urma devotamentul personal special al vorbitondllcele trei parti sint legate prin cuvintele introductive y tu ~i se termill II

partea a treia, foarte ampla, cu formula coraz6n que te adora, convenliollllilce-i drept, ca ritm, dar care se incadreaza totu~i minunat; ea anticipl'lI \prin continut, cuvinte ~i ritm tema principala, care apare la sfir~it, lilt II I

creeaza 0 trecere catre suppLicatio, indispensabila dupa 0 asemenea inv{)('/III"

reia i se rezerva propozitia principala optativa (no dejes de mirarme ... ) -, Irese mai lasa insa mult timp a~teptata. Urmeaza deocamdata 0 constructieIOllcesivacomplexa, gradata, care contrasteaza dramatic cu invocatio ~iwflpLicatio: ya que ... , y ... , y... , si ya tambien ... ; sensul este ,,~i chiar,I, 'a", iar punctul culminant ritmic se gase~te la mijlocul primei parti (yaI/'/P), in cuvintele puternic evidentiate y para soLo eLLos. Abia dupa ceIIlreagamaretie dramatic-melodica a propozitiei concesive a apus, poate

Si faca aparitia propozitia principala, atita timp retinuta, care contine/lflpLicatio, ~ichiar ~iea intirzie inca, ingramactind parafraze ~ipleonasme,

IIIII~cind iese, in sfir~it, la iveala motivul principal vizat de intreaga peri-1I1t1~,cuvintele care urmeaza sa simbolizeze atitudinea momentana a lui,lUllQuijote ~i intreaga sa existenta: La humiLdad con que mi aLma te adora.

I' 'sta e stilul pe care Sancho il admira atit de mult, incit in cartea 1, inIllpitolul25, atunci cind don Quijote ii cite~te scrisoarea sa catre Dulcineea :

como que Ledice vuestra merced ahi todo cuanto guiere, y que bien quef/I'{/ja en Lafirma EL Caballero de La Triste Figura 3. Dar cuvintarea de aiciIllcomparabil mai frumoasa ~i, in ciuda artei sale, mai putin meschin de

1" lioasa ca scrisoarea. Lui Cervantes ii plac foarte mult asemenea piese dev Iluozitate ale retoricii cavalere~ti, pline de ritm ~i bogate in imagini,IItllJIOS inchegate ~imuzicale - care i~i au ~i ele originea in traditia antica -11,1e un maestru in aceasta privinta; el este ~i aici nu numai un critic ~i

1111 distrugator, ci ~i un continuator ce duce la desavir~ire marea traditie1'1 'o-retorica, pentru care ~i proza reprezinta 0 arta reglementata. 0 dataII sentimentele ~i pasiunile mari sau evenimentele marete i~i face aparitial'l\tstil inalt, cu toate artificiile sale; din cauza conventiei indelungate a

II l'ut in oarecare masura din domeniul tragicului sublim in cel al gratiosului,tlllll'elui~i chiar al autoironiei, totu~i domina inca ~i in pasajele serioase ;tllll' citim de pilda cuvintele adresate de Dorotea iubitului ei necredincios'" Inpitolul 36 al partii intii, cu numeroasele figuri, imagini ~i clauzule1IIl11ice,ne dam seama ca acest stil persista inca ~i in domeniul seriosului ~iI t Iagicului.

Aici insa, in fata Dulcineei, el este doar un mijloc de contrast; abiaI punsul dispretuitor ~ibrutal al tarancii ii releva sensul; ne gasim in stilulltltl I, §i retorica inalta a lui don Quijote are doar scopul de a face pe deplinlll'acecomica ruptura stilistica. Dar Cervantes nu este nici acum multumit,I ltlauga rupturii stilistice din vorbire ~i una mai tran~anta, extrema, intIline, racind-o pe Dulcineea sa cada de pe magar ~isa sara cu sprinteneala

I~icum] ii poti zice luminatia ta aicea tot ce-ai avut de zis? ! Si bine i-ai maipus drept iscalitura "Cavalerul Tristei Figuri" !

grotesca iar pe el, in timp ce don Quijote se straduie§te inca sa mentin,stilul cavaleresc. Punctul culminant al farsei consta in faptul ca el este atit tlrinradacinat in iluzia sa, incit nici replica Dulcineei §i nici scena cu magarulnu-l pot deruta. Nici veselia debordanta a lui Sancho (Vive Roque ... ), can'de fapt este 0 obraznicie, nu-l clinte§te. £1 urmare§te cu privirile pe tarancilt·care pornesc calare §i, dupa ce acestea dispar, adreseaza lui Sancho cuvinlt'care exprima mai putin tristete sau deznadejde, dt un fel de satisfaqittriumratoare, fiindca a devenit tinta manoperelor vrajitorilor haini; aceasl I

ii da posibilitatea sa se simta un izolat, un privilegiat, intr-un fel carc , Iintegreaza minunat in conventiile cavalerilor ratacitori: yo naci paltl

ejemplo de desdichados, y para ser blanco y terrero donde tomen la mira \'asesten las jlechas de la mala fortuna. 4 Si remarca pe care 0 face acum, c'

vrajitoria se extinde §i asupra parfumului emanat de Dulcineea - caci resptratia ei a fost neplacuta -, poate tot atit de putin sa-i §tirbeasca iluzia, cadescrierea grotesca ce Sancho 0 face unor detalii ale frumusetii ei. Incura.lIIIde succesul deplin al complotului sau, Sancho s-a incalzit acum §i se jO;Il'cu nerozia stapinului sau ca sa se amuze.

In lucrarea noastra urmarim imaginile vietii cotidiene prezentate seriocu problemele ei umane §i sociale sau chiar cu conflictele ei tragice. I: I

indoiala ea scena noastra este realista; toate personajele ce apar sint pi'zentate intr-o realitate actuala ~i in existenta lor cotidiana vie; nu IIII III I

tarancile, ci §i Sancho, §i nu numai Sancho, ci chiar §i don Quijote apal I II

personaje luate din viata spaniola contemporana. Faptul ca Sancho joa', III

1'01 obraznic §i ca don Quijote e inradacinat in iluzia lui nu scute~te P' II I

unul din ei de existenta sa zilnica; Sancho e un taran din Mancha, i;u dlill

Quijote nu este Amadis sau Roland, ci un mic boierna~ de la tara car' I II

pierdut mintile. Putem spune cel muIt ca nebunia I-a transpus pe hid djlil

intr-aWi sfera de viata, imaginara; dar §i atunci caracterul cotidian al Sl't'lli Inoastre §i al altora asemanatoare se pastreaza, deoarece personajele ~ieVl'1I

mentele vietii zilnice sint in contrast perpetuu cu nebunia §i deci cu al,1 11111

muIt reliefate prin acest contrasLMult mai greu este sa determinam locul ocupat de aceasta scen~ ~I II

roman in genere in vasta gama de tonalitati cuprinsa intre tragic §i '0111 1

A§a cum apare, istorioara cu cele trei taranci e exclusiv comica. Idee;1III

face pe don Quijote sa se intilneasca cu 0 Dulcinee concreta i-a venit d 'Nlj'lll

lui Cervantes inca pe dnd scria prima parte a romanului; ideea de a pUlli IIbaza ei tertipurile lui Sancho, incH rolurile sa apara schimbate, este 'rJl Iii

4. Am venit pe lume doar ca 0 pilda a oropsitilor ~ipentm a fi tinta ~i ,1'11111111

asupracaruia sa ocheasca~isa se indrepte sageti1erestri~tii.

Si atit de exceptional executata, incit farsa pare cititorului, in ciudaabsurditatii complicate a tuturor premiselor §i raporturilor, ca fiind cevanatural §i necesar. Caci e yorba de 0 farsa. Am incercat sa aratam mai suscum in cazullui don Quijote cotitura spre problematic ~itragic e de-a dreptulevitata, el fiind de fapt unicul personaj in care aceasta posibilitate exista.Refugiul sau momentan, oarecum automat, in idee a vrajirii Dulcineeiexclude tragicul. Don Quijote e dus de nas, §i de data aceasta chiar deSancho; el ingenuncheaza §i peroreaza intr-un stil sentimental-ilustru inrataunor taranci urite; §i apoi se lauda cu sublima lui nefericire.

Dar sentimentul lui don Quijote e adevarat ~i profund, Dulcineea estetntr-adevar stapina gindurilor sale, el este intr-adevar cople§it de 0 misiunepc care 0 considera drept suprema datorie a omului; el e intr-adevar devotat,viteaz §i gata de orice sacrificiu. Un se~timent §i 0 hotarire atit de necon-ditionate trezesc admiratia, chiar daca se bazeaza pe 0 iluzie neroada, §i donQuijote a gasit intr-adevar aceasta admiratie la aproape toti cititorii. Putini'lntamatorii de literatura care sa nu lege de don Quijote imaginea maretieideale; absurda, ce-i drept, aventuroasa, grotesca, dar totu§i ideala, necon-dilionata §Iieroica. Aceasta imagine a devenit aproape generala, incepindlIlaiales cu epoca romantica, §Iiea se mentine §i in contra criticii filologice,n masura in care aceasta incearca sa demonstreze ca Cervantes n-a urmarit• creeze 0 asemenea impresie.

DificuItatea rezida in imprejurarea ca in ideea fixa a lui don QuijoteIcmentul nobil, pur §i salvator e legat de cel absolut absurd. a lupta tragica

p'ntru ceva ideal ~i vrednic de dorit nu se poate imagina, in primul rind,It:eitca interventie rezonabila in reala stare de lucruri, menita sa 0 zdruncine

sa 0 pericliteze, in a§a fel ca idealului rational sa i se opuna 0 rezistenta101atit de rationala, avind ca punct de plecare fie inertia, rautatea meschinai illvidia, fie 0 intelegere mai muIt conservatoare. Vointa ideala trebuie sat' armonizeze cu realitatea existenta, cel putin intr-atita ca sa 0 poata atingej ea ambele sa se angreneze §Iisa ia na§tere un conflict adevarat. Dar

hl'alismullui don Quijote are aIta natura. £1 nu se bazeaza pe 0 intelegereraporturilor reale din lume; nu-i lipse§te de fapt lui don Quijote 0

I menea intelegere, dar ea il parase§te de indata ce idealismul ideii fixeIIl1l1estapinire pe dinsul. Tot ce face atunci este complet absurd §i atit dehll'ompatibil cu lumea existenta, incit nu are aIt efect dedt 0 incurcatura'1lIlJica.Nu numai ca faptele lui nu au §ansa de relt§ita, dar nu gasesc nici1111punct de repel' in realitate; lovesc in gol.

Putem dezvoIta aceea§i idee §i intr-aIt mod, pentru a pune in lumina §i1111 concluzii. Tema nebunului nobil ~iviteaz care porne§te la drum ca sa-§iII ,llizeze idealul §i sa indrepte lumea ar putea fi in a§a fel conceputa, indt

cu aceasta ocazie sa iasa la iveala ~isa fie dezbatute problemele ~iconflicteleexistente in lume. Ba puritatea ~i intransigenta eroului dement ar putea fi -chiar tara intentia concreta de a obtine un efect - de a~amaniera, incH el sanimereasca peste tot unde i~i face aparitia, in mod spontan ~i neintentionat,tocmai esenta lucrurilor, astfel incH conflictele vagi sau ascunse sa devinaactuale; sa ne amintim de Idiotul lui Dostoievski. Si s-ar putea intimpla Cll

aceasta ocazie ca faptele sale sa comporte responsabilitate ~ivina, personajuldevenind astfel tragic. Nimic insa din toate acestea in romanullui Cervantes.

Intilnirea cu Dulcineea nu e un exemplu potrivit pentru raportul lui donQuijote cu realitatea concreta, in masura in care aici nu este yorba ca in alteparti de realizarea vointei lui ideale prin lupta impotriva realitatii, ci decontemplarea ~i adorarea idealului incarnat. Dar chiar ~i aceasta intilnire esimbolica pentru raportul cavalerului nebun cu fenomenele acestei lumi. S:ne aducem aminte de imaginile traditionale care apar in motivul Dulcineei~ide modul in care ele razbat in cuvintele grotesc de sublime ale lui Sancho~i don Quijote. La seiiora de sus pensamientos, extrema del valor che puedl'desearse, termino de la humana gentileza ~i a~a mai departe; gasim aidprototipul platonic al frumosului, iubirea superioara (die hohe Minne),gasim pe donna gentile a dulcelui "Sti! nou", pe Beatrice, la gloriosa donI/IIdelia mia mente. Si toata munitia asta e risipita pentru dteva taranci urite ~comune. Ea love~te in gol. Don Quijote nu poate fi nici primit cu favorurl.nici respins; nu exista dedt 0 vesela confuzie. Pentru a gasi in accaslscena ceva serios sau un sens mai profund ar trebui sa 0 interpretam 7i1mod tortat.

Cele trei femei sint uluite ~i 0 tulesc dt pot de repede; iata un el'l','!provocat adeseori de aparitia lui don Quijote. Survin adesea ~i schimburi dl'cuvinte ~i rafuieli; oamenii se infurie dnd elle atine calea cu neroziile IIISe intimpla insa de foarte multe ori ca ei sa accepte ideea lui fixa pentru <I Itamuza. Chiar hangiul ~i tirfele intilnite cu ocazia primei sale ie~iri in IUlIlireaetioneaza in acest fel; acela~i lucru se intimpIa mai tirziu cu sociel"'111din al doilea han, cu preotul ~i cu barbierul, cu Doroteea ~i don Fernandoba chiar cu Maritornes; se intimpla ~i atunci dnd unii vor sa profile dlgluma pentru a-I duce pe cavaler in siguranta acasa ~iimping totu~i IUCflllItmult mai departe dedt ar fi fost necesar in scopul propus. In partea a d01i1ilicentiatul Sanson Carrasco i~ibazeaza p~anulde vindecare pe jocul cu idl't I

fixa, ~i mai tirziu, la duce ~i in Barcelona, nebunia lui don Quijote -esll III

mod metodic folosita ca divertisment amuzant, indt aventurile adey, 11111

sint foarte rare, in locullor aparind cele ticluite, adica cele pregatite ill 1111111

special pentru nebunia cavalerului cu scopul de a-i amuza pe organizallllDin toata aceasta bogatie de reactii din prima ~ia doua parte, una lipse~1II II

desavir~ire: conflictele tragice ~i urmarile serioase. Chiar ~i elementulsatiric ~i cel de critica la adresa epocii este foarte slab ~i, daca facemabstractie de critica pur literara, lipsesc aproape complet; ele se limiteazala scurte observatii sau caricaturi ocazionale ale unor tipuri curente (depilda preotul de la curtea ducelui), niciodata principiale ~i mereu tratate cumoderatie. Caci, inainte, de orice, eventualele probleme principiale alesocietatii contemporane nu sint relevate prin intermediul aventurilor lui donQuijote. Actiunea sa nu dezvaluie nimic. Ea formeaza un pretext pentruprezentarea vietii spaniole in coloritul ei variat; din numeroasele ciocniriIIlelui don Quijote cu realitatea nu rezulta niciodata vreo situatie care sapuna sub semnul intrebarii dreptul la existenta al acestei realitati; ea arelotdeauna dreptate impotriya lui ~i dupa dteva incurcaturi cornice se scurgeIini~tita~i intacta mai departe. Exista 0 singura scena in care acest lucru arputea sa para indoielnic: eliberarea condamnatilor la galere din capitolul2 al cartii 1. Aici don Quijote intervine in orinduirea juridica ~i numero~i

l'ritici sint de parere di face aceasta in numele unei morale mai inalte. 0lIsemeneainterpretare este plauzibila, deoarece bineinteles ca fraza pe careo roste~tedon Quijote: alia se 10 haya cada uno con su pecado, Dios hay1"1 el cielo que no se descuida de castigar al malo, ni de premiar al bueno,y no es bien que los hombres honrados sean verdugos de los otros hombres,I/O yendoles nada en ello 5, tine de 0 ordine mai inaIta dedt orice drept invi'oare. Dar 0 asemenea "morala mai inalta" trebuie sa fie consecventa ~inllltodicapentru a fi luata in serios. Stirn doar ca don Quijote nici nn se

nde~tesa atace din principiu orinduirea juridica; el nu este nici anarhist,IIl'j profet al imparatiei lui Dumllezeu; dimpotriva, vedem tot mereu ca, dendatlice ideea sa fixa nu este angrenata, el se adapteaza bucuros situatieiIIlle ~ica numai in cadrul ideii fixe pretinde 0 situatie preferentiala pentml"valerul ratacitor. Frumoasele cuyinte: alia se 10 haya etc. sint, ce-i drept,dlnc inradacinate in intelepciunea binevoitoare a fiintei sale propriu-zise

(vommai reveni la aceasta), dar aici nu reprezinta totu~i dedt 0 impro-v 'I,lltie; ceea ce il determina sa elibereze pe prizonieri este ~i aici ideean , ; ea il.indeamna sa considere tot ce i se intimpla ca subiect al uneivwluri cavalere~ti; ea ii ofera motivele: "ajutor pentru cei oprimali" sau,I Ilberarea celor intemnitati cu sila"; ~i el aetioneaza in conformitate cuIt 0 Dupa parerea mea este cu totul gre~ita incercarea de a vedea aici ceva

IlIlncipial,ceva de natura unui conflict intre dreptul natural cre~tin ~idreptul

i\~aca sa-~i yada fiecare de pacatele lui! Este un Dumnezeu In cer ~iare el grijan pedepseasca raul ~i sa rasplateasca binele, a~aea nu-i treaba de oameni einstiti

M fie calaii altar oameni dnd n-au a se amesteea In asta.

POZltlV.Daca ar exista un asemenea conflict, ar trebui sa apara, Plna IIurma, ~i un adversar care - Intocmai ca marele inchizitor la Dostoievskisa fie Indreptatit ~i sa consimta a reprezenta principiul dreptului pozitlvImpotriva lui don Quijote. Comisarul care conduce transportul de prizoni 'I

nu este persoana potrivita pentru a~a ceva ~i nici nu este dispus la aceaS!:1•ca persoana particulara, n-ar fi exclus ca el sa fie accesibil judecatii ,,1111condamnati, ca sa nu fiti condamnati". Dar nu el a dat condamnarea, el 1111reprezinta dtu~i de putin dreptul pozitiv. El a primit instruetiuni ~i se ref 'I

pe bUM dreptate la ele.Toate au un sfir~it vesel ~ipagubele pricinuite sau suferite de don Quijoll

sint In permanenta tratate cu stoic umor ca Incurcaturi cornice. ChiliI' ~bachiller Alonso Lopez care zace penibil, cu piciorul prins sub catirul s' II,

se consoleaza cu jocuri de cuvinte persiflante. Aceasta scena face parte dillcapitolul 19 al cartii intli; ea ne arata de asemenea ca ideea fixa il scu! ~IIpe don Quijote sa se simta responsabil de ceea ce face; incit orice coul I I Itragic ~i orice tulburare sint excluse pentru con~tiinta sa. El a actional /I

conformitate cu regulile cavalerimii ratacitoare, ~i aceasta 11 justific. ; I

adevarat ca el se grabe~te sa-i vina Intr-ajutor lui bachillero, deoarecl: 1,/111

un om bun ~i saritor, dar nu-i trece prin minte sa se simta vinovat; tot II Ide putin se simte vinovat ~i atunci dnd, la Inceputul capitolului 30, prl:ollilca sa-l puna la Incercare, ii poveste~te despre urmarile funeste ale elib 'I' I

condamnatilor; el raspunde mlnios ca e de datoria cavalerilor ratacitOlivina Intr-ajutorul celor obiditi, nu Insa ~i sa cerceteze daca sufera de tllI'plsau de nedrept; ~i cu aceasta problema este lichidata pentru el. In parll'lI II

doua, a carei voio~ie e ~i mai libera ~i mai eleganta, asemenea confli'll 1111mai apar deloc.

Gasim deci foarte putin problematic ~i tragic in cartea lui Cervallilde~i ea face parte din capodoperele unei epoci In care s-au format pro"lmatica ~i tragicul european. Nebunia lui don Quijote nu revela nirni ' II II

aceasta; Intreaga carte e unjoc in care nebunia devine ridicola prin cio 'IIi" !

cu 0 realitate solid intemeiata.Si totu~i, don Quijote nu e numai ridicol; el nu e ca biitrinul corni', 1\

ca soldatul fanfaron, sau ca medicul pedant ~i ignorant. In scena nOli/IIIdon Quijote e dus de nas de Sancho; dar poate ca Sancho il dispretui '~II, IIn~ala mereu? Cltu~i de putin, el 11 in~ala numai fiindca nu ~tie cum II

descurce altfel; el il iube~te ~i 11 respecta, de~i este pe jumatate, §i llilf1111

pe deplin, con~tient de nebunia lui; Sancho invata de la dlnsul §i 1111 Vii

sa-l paraseasca; in compania lui don Quijote el devine mai de§tept ~i11111

bun dedt fusese inainte. In ciuda nebuniei sale, don Quijote pasln'" I

demnitate ~i superioritate fireasca pe care numeroasele insuccese jalnill IIII

o pot ~tirbi cu nimic. El nu este inferior, a~a cum sint de obicei tipurilecornice amintite mai sus; ~i nici nu este un tip de acest fel, caci, luat inansamblu, nu este un automat pentru efecte cornice, ci evolueaza ~i devinemai bllnd §i mai intelept, in timp ce nebunia lui dureaza In continuare. Safie oare yorba de 0 nebunie Inteleapta, In sensul ironiei romantice? Oarenebunia ii dezvaluie Intelepciunea? Ii ofera oare nebunia 0 Intelegere lacare n-ar fi putut ajunge niciodata daca ar fi ramas cu mintea intreaga ~iI'll.zbateprin nebunia lui glasul Intelepciunii, ca la bufonii lui ShakespeareNallla Charlie Chaplin? Nu, nu e nici a~a. De Indata ce nebunia, adicaIdeea fixa a cavalerului ratacitor, a pus staplnire pe dlnsul, el actioneazaI ra minte ~i ca un automat, Intocmai ca tipurile cornice mentionate maius. Intelepciunea ~ibunatatea sint la el independente de nebunie. E adevarat

'11 0 nebunie ca a lui nu poate lua na~tere dedt intr-un om pur ~i nobil ~i'ste de asemenea adevarat ca intelepciunea, bunatatea ~i buna-cuviintalrabat nebunia sa, facind-o vrednica de a fi iubita. Totu~i, la dlnsul,ntelepciunea ~i nebunia sint precis delimitate una de alta - spre deosebire

de Shakespeare, de bufonii romantici ~ide ~harlie Chaplin. Preotul 0 spuneIIIcreuinca din prima carte (capitolul 30), iar mai tirziu se revine mereu laII 'casta: el e nebun numai atunci dnd intervine ideea sa fixa, altminteri eUllom normal ~i foarte de~tept. Nebunia sa nu este de natura sa umpleIItreagalui fiinta ~i sa se identifice cu ea; 0 idee fixa a pus stapinire pe elI, un moment dat, Iasind insa neatinse parti ale fiintei sale, Indt in multeII 'azii vorbe~te ~i actioneaza ca un om sanatos, ~i Intr-o buna zi, cu putinuuintede moarte, 11 parase~te iar. Don Quijote avea virsta de aproximativ

lillcizeci de ani dnd, influentat de lectura excesiva a romanelor cavalere~ti,III conceput planul sau absurd. Acesta este ciudat. Exaltarea alimentata de

I '(uri solitare ar fi mai plauzibila la un om tinar (Julien Sorel, EmmalIovary) ~i ne simtim tentati sa cautam 0 explicatie psihologica speciala:'um e posibil ca un om de cincizeci de ani, care duce 0 viata ordonata ~iareII ludecata zdravana, in multe privinte armonioasa ~i echilibrata, sa poatautrcprinde ceva atit de absurd? In rindurile de la inceputul romanului,, rvantes ne da unele indicatii referitoare la situatia sociala a eroului sau ~i

III lasa sa intelegem cel mult ca aceasta 11 apasa, deoarece nu-i oferea delocIlIlNibilitateaunei activitati corespunzatoare capacitatilor sale; era oarecum1""lIlizatde limitele impuse pe de 0 parte de catre apartenenta sa de clasa," de alta parte de catre saracia sa. Am putea presupune deci ca hotarireaIII ntita constituie 0 fuga dintr-o situatie care a devenit insuportabila, 0

,llh'rare violenta din lanturile ei. 0 asemenea explicatie sociologica ~iI' Ihologicaexista cu adevarat In critica cervantesca; eu insumi am expus-oIt, I 'casta carte intr-alt loc, mai sus, ~i 0 las acolo, deoarece i~i gase~te

indreptatirea in contextul respectiv. Dar ca interpretare a intentiei artistice alui Cervantes e nesatistacatoare, deoarece este improbabil ca el sa fi vrut sdea prin cele citeva propozitii in legatura cu pozitia sociala ~iobiceiurile ludon Quijote vreo motivare psihologica a ideii fixe; in acest caz ar fi trebuilsa exprime lucrul mai clar ~i sa-l realizeze mai exact. Un psiholog modcrnar mai putea gasi ~ialte interpretari pentru ciudata nebunie a lui don QUijol'Dar Cervantes nu s-a gindit la asemenea probleme. La intrebarea in legaturcu cauzele nebuniei lui don Quijote, el nu da alt raspuns decit acesta: erOll1sau a citit prea multe romane cavalere~ti ~iele i-au ratacit mintile. Faptul .asta i s-a intimplat unui om de cincizeci de ani nu are decit 0 explica( t

estetica in opera lui Cervantes - viziunea comicului pe care a avut-o atUlWcind ~i-a conceput romanul: un barbat lung, uscativ, mai batdior, Cll 1111

echipament anacronic ~ijerpelit; iar acest tablou cuprinde, redate excel 'III,

in afara de elementul de nebunie, ~i pe cel ascetic ~i ideal. Trebuie s, IIIconsolam cu ideea ca acest boierna~ intelept ~i cultivat nu innebun' Itdintr-o data in urma unei zguduiri ingrozitoare, ca Ajax sau Hamlet, t

fiindca a citit prea multe romaIfe cavalere~ti. Aceasta idee s-ar potrivi, dill'cum imi scrie Leo Spitzer, cu patologia umoraIa, care subliniaza ex ',Iii

cantitativ drept cauza a imbolnavirii: ... del mucho leer se Ie sec6 el celt'! IIIde manera que vino a perder el juicio 6. Dar in orice caz, nimic nu estc iii Itragic. Atunci dnd analizam nebunia lui don Quijote trebuie sa eXclU(1l11latlt tragicul, dt ~i legatura specific shakespeariana ~i romantica dintrc 11(1

lepciune ~i nebunie, in care una nu poate fi imaginata tara cealalta.Intelepciunea lui don Quijote nu este intelepciunea unui nebun; I II

ratiunea, nobletea, buna-cuviinta ~i demnitatea unui om intelept ~i l'11i1librat: nici demoniac, nici paradoxal ~i nici piin de indoieli, de dezhillll.launtrica ~i de sentimentul ca e tara patrie in lumea aceasta, ci unilOlll1cumpanit, receptiv, ba chiar ~i in ironie modest ~i amabil; de asemen(' I, , Ie mai degraba un spirit conservator sau cel putin in consens cu CilT1111I

stantele date. Acest fapt reiese in mod evident peste tot din relatiilc iii III

oamenii ~i mai ales cu Sancho Panza, de indata ce ideea fixa ii d, I' IIIpentru 0 perioada mai lunga sau mai scurta. De la inceput, dar bin 111\1 Imai mult in partea a doua decit in prima parte, alaturi de aventurierul Sill 11111

apare cumintele ~i prietenosul Alonso Quijano el bueno, ce se elL t IIprintr-o demnitate naturala superioara; trebuie urmarit cu dta ironi(' II II

voitoare ~ivesela trateaza pe Sancho, atunci dnd acesta, statu it de sol I hllTeresa, incepe sa-~i expuna, in capitolul 7 al cartii a 2-a, rugaminfl'lI III

6. [Din eauza ea a citit prea mult, el ~i-a seeat ereierul, in a~a masurll III I Ipierdut mintile.]

primi un salariu fix; nebunia intervine abia in momentul in care aduce'a justificare a refuzului sau obiceiurile cavalerilor ratacitori. Astfel depasaje se gasesc in numar foarte mare; de peste tot se vede cum coexista,.1, turi un don Quijote inte1ept ~i unul nebun ~i ca intelepciunea nu este'itu~i de putin inspirata in mod dialectic de nebunie, ci e 0 inte1epciunelIormala, oarecum medie.

C?iar ~i numai acest fapt duce la 0 combinatie neobi~nuita; apar inlonahtatea narativa straturi pe care nu sintem obi~nuiti sa Ie intilnim indo~eniul comicului pur. Un nebun este un nebun; sintem obi~nuiti sa-l

sim reprezentat intr-o tonalitate unica, ~ianume tocmai in cea a comiculuiI nebuniei cu care, cel putin in literatura mai veche, erau legate josnicul ~i

Illostescul, uneori ~i rautatea ~ireata. Ce sa spunem despre un nebun care eIIIacela~itimp ~iintelept, manifestind 0 intelepciune aparent cu totul incom-I'nlibi~acu nebuni~, cea a cumpatarii intelepte? Chiar faptul ca inteleaptaIImpatarese leaga de excesul absurd al ideii fixe duce la 0 complexiune ce

nil poate fi pusa cu totul de acord cu comicul pur. Dar aceasta nu este incanleipe departe totul. Caci intelepciunea se inalta pe aripile nebuniei, cutre-I I, lumea ~i se imbogate~te intr-insa; daca don Quijote n-ar fi innebunitIII~i-ar fi parasit caminul. -5iatunci Sancho ar fi ramas de asemenea acas~I n-ar fi putut dezvolta in fiinta sa tot ceea ce, dupa cum observam cu

IIIlrareamuzata, exista ca predispozitie in el; jocul complicat dintre ceililli, jocullor in lume n-al: fi avut loco

Dupa cum nactajduiesc a fi demonstrat, jocul nu e niciodata tragic ~iIllIhlemele umane, fie cele personale, fie cele sociale, nu tie sint niciodataIl{,cntatein a~a fel inclt sa ne cutremuram ~isa compatimim; raminem totIIIpulin sfera voio§iei. Dar voio§ia este atit de complex gradata, ca nici-

115 pina acum. Sa revenim inca 0 data la textul cu care am inceput. DonIlljotevorbe§te tarancilor intr-un stil care este intr-adevar stilul inalt alIhlrii ~urten~§~i,nefiind deloc grotesc in sine; aceste propozitii nu sintII II'atlt de ndlcole cum par poate multor cititori in ziua de astazi ci facII' d~nAtraditia~de atunci, fiind 0 capodopera a modului de ex~rimareII. VlU m epoca. Daca Cervantes a intentionat sa duca 0 polemica impo-

Ivnro~anel?: cavalere§ti (ceea ce a ~itacut, tara indoiala), el n-a polemizatIIllra stllulUimalt curtenesc; dimpotriva, el repro§eaza romanelor cavale-II 'li nu stapinesc acest stil, ca sint scrise dur §i sec. -5ia~a se face ca in

11111 'ul.u~ei parodii la adresa ideologiei iubirii cavalere§ti gasim unul dintreI lnal frumoase texte de proza pe care le-a produs acea forma tirzie ahilli s~per-ioare. Tarancile raspund cu 0 rustica vulgaritate; un astfel de

1IIII1S~I~ fusese inca de mult intrebuintat in literatura comica (chiar dacaI II 111clOdataatlt de cumpatat ~iin acela~i timp atit de plill de verva) ; dar

ceea ce desigur nu s-a intimplat niciodata este faptul ca el urmeaza tll' II

dreptul dupa 0 cuvintare ca cea a lui don Quijote; ~i daca citim acc:trllcuvintare izolat, nu se observa deloc ca sHiintr-un context grotesc. MOlivlI1cavalerului care roaga pe 0 taranca sa-~i pIece urechea la dragostea iii

motiv care duce la 0 situatie asemanatoare, este stravechi, este mOlivlI1pastoralei; a fost cultivat inca in poezia provensala veche ~i, dupa cum VIIIIIvedea la Voltaire, a dainuit foarte multa vreme. Dar in pastorala, cei tillIparticipanti s-au adaptat unul altuia, ei se inteleg, ~i rezultatul este 0 (0111

litate stilistica unitara, situata la granita dintre idilic ~i cotidian. DatOl Inebuniei lui don Quijote, la Cervantes cele doua domenii stilistice ~i Iiiviata se ciocnesc, rara nici 0 posibilitate de legatura - fiecare inchis in ~hllrara alta comunicare intre ele in afara de neutralitatea senina a jocullli. IIcarui conducator ~i maestru este in cazul acesta Sancho: taranul stin! \I Icare pina nu demult credea aproape tot ceea ce ii povestea stapinul sau, 'II

nu se va dezobi~nui niciodata sa creada cite ceva, care actioneaza de fi '(' IIdata doar sub impulsul situatiei momentane. In cazul acesta, incurcatul' I tlimoment i-a sugerat sa-~i in~ele stapinul ~iel se adapteaza situatiei de cOlltlllcator al jocului cu aceea~i verva ~inaturalete cu care se va adapta mai till"cind va fi guvernator al unei insule. EI recita la inceput in stilul sublim. 1/,,11trece in cel umil, fire~te nu ca tarancile, ci in mod chibzuit, fiind staplll I"situatia pe care a creat-o el insu~i sub forta imprejurarilor ~i pe C:III II

savureaza acum din plin. .Ceea ce face aici Sancho, preluind un rol, transformindu-se ~ijucin<lll I

cu nebunia stapinului sau, acest lucru il fac aite personaje inconl i111111

Nebunia lui don Quijote este prilej de nesfir~ite travestiri ~iartificii d' 111

Doroteea ca printesa Micomicona, barbieruJ ca scutierul ei, Sanson Can I IIca alt cavaler ratacitor, iar Gines de Pasamonte ca actor de marionet .: II

doar citeva exemple. Astfel de transformari fac ca realitatea sa deviu III.

teatru neintrerupt - rara a inceta insa sa fie realitate. Daca personajeJ . 1111

transforma de bunavoie, ele sint transformate de nebunia lui don QII 11111a~a cum se intimpla mereu, incepind cu hangiul ~i tirfele din primul IiIIIRealitatea se ofera de bunavoie unui joc care 0 costumeaza in fiecare mOilI' III

altfel; ea nu distruge niciodata seninatatea jocului prin seriozitatea gl' I ,

nevoilor, grijilor ~i pasiunilor ei. Nebunia lui don Quijote este ce:1 I IIdeclan~eaza toate acestea; ea transforma lumea reala, cotidiana, 11111 lilt

spectacol vesel. Sa rememoram de pilda diferitele aventuri cu fC1I1l'survin in cursul povestirii, in afara de intilnirea cu Dulcineea: Marillllilcare se zbate in bratele sale, Doroteea ca printesa Micomicona, sell'llllilAltisidorei celei indragostite, intilnirea nocturna cu duefia Rodriguez (<IIIIIcare Cid Hamet Benengeli spune ca ~i-ar da cea mai buna haina de 1)(' I II

fl putut asista la ea); fiecare din aceste istorioare este scrisa intr-alt stil,IIl'udrul fiecareia apar altern ante stilistice, toate sint provocate de nebunia1111don Quijote ~i toate ramin in sfera voio~iei. Si, de fapt, unele dintre ele11111' trebui deloc sa faca parte din sfera voio~iei. Descrierea lui MaritornesI , baiatului care mina catirul este brutal realista, Doroteea este nefericilli,I duefia Rodriguez napastuita ~i plina de griji, deoarece fiica ei a fostlIusa. Intilnirea cu don Quijote nu schimba nimic, nici din traiul vulgar alMaritornes ~inici soarta trista a fiicei duefiei Rodriguez. Dar se intimpla1I0isa nu ne facem griji din pricina aceasta, ca situatia ~i viata acestor

Illcisa ne para senina ~i con~tiinta noastra sa nu se simta nelini~tita. A~a\1111 Dumnezeu lasa soarele sa straluceasca ~i ploaia sa se abaHi asupralor drepti ~iasupra celor pacato~i, tot a~anebunia lui don Quijote lumineazaI ce-i iese in cale cu un calm senin ~i lasa in urma sa 0 confuzie senina.Tcnsiuneacea mai variata ~ivoio~ia cea mai inteleapta a cartii se arata in

portol in care don Quijote se gase~te permanent: in raportul sau fata deuchoPanza. Acest raport nu poate fi citu~i de putin inrati~at atit de simpluI'aportul dintre Rocinante ~i magar, sau dintre magar ~i insu~i Sancho.

\IIlltotdeauna ~i nu rara intrerupere ii leaga fidelitatea ~i iubirea. PoarteII Ilea,don Quijote se infurie atit de tare pe Sancho, incit il ocara~te ~i ilflllHlizeaza,uneari ii este ru~ine de el ~i odata, in capitolul 27 al cartii aO\lll, il parase~te chiar intr-un moment de primejdie. Cit despre Sancho,

sta il urmeaza la inceput din prostie ~i egoism material, deoarece speravaavea avantaje fanstastice din intreprinderea in care s-a angajat; dar ~i

ludca, in ciuda tuturor hartuielilor, peregrinarile ii convin mai mult decitIImearegulata ~i viata monotona de acasa. In curind incepe sa cada laIlllialaca ceva nu poate fi in regula in mintea lui don Quijote; ~i apoi se

lIli intimpla sa-l in~ele, sa-~i bata joc ~i sa vorbeasca rara respect de dinsul.hll'ori, chiar ~i in partea a doua, e atit de suparat ~ide deceptionat, incit eI pe-aci sa-l paraseasca pe don Quijote. Cititorul este pus mereu in fataIgurantei ~i incongruentei relatiilor omene~ti, a caracterului capricios ~i

I rminat de multe ori de moment al legaturilor noastre, chiar ~i al celar, I apropiate. In textul de Ia care am pornit, Sancho in~ala pe stapinul sauIIliceunjoc aproape crud cu nebunia sa. Dar cita intelegere tandra fata dehllnie, cita putere de transpunere in lumea lui don Quijote trebuie sa fiI fat inainte, pentru ca el sa poata plasmui un asemenea plan ~ijuca atit deldent rolul sau! Cu citeva luni inainte nu hanuia inca nimic; acumI'$te, in felul sau, in mijlocullumii aventurilor cavalere~ti, ~i aceasta I-a

ull'l"it; el este indragostit de nebunia stapinului sau ~i de asemenea de11111sau; a evoluat uimitor. In ciuda acestui fapt, el este ~i dimine Sancho,

1111 familia Panza, un cre~tin de vita veche, bine cunoscut in satul sau;

ramine acela~i ~i ca preaintelept guvemator, ~i chiar ~i atunci, ba tOCIII.Iatunci cind nu vrea sa 0 marite pe Sanchica decit cu un conte. El ramlll\Sancho ~i numai lui Sancho i se puteau intimpla toate acestea ; dar faptulltrupul ~i sufletul sau sint atit de putemic rascolite, probind autenticitatea III

neclintita ~ispecifica, acest fapt il datore~te lui don Quijote, su amo y naIl/III!seflOr7. Experienta personalitatii lui don Quijote nu este asimilata de ninWlI1atit de complet ~i nici direct preluctata sub forma unui intreg pur, ca III

catre Sancho - toti ceilalti se minuneaza sau se infurie, se inveselesc sau VIII

sa-l vindece: Sancho se transpune in sufletul lui, nebunia ~i intelepciullI II

lui don Quijote devin productive intr-insul; de~i nu are nici pe dep:1l1isuficienta ratiune critica pentru a-~i forma ~i a exprima in legatura cu , Ipinul sau 0 parere sintetica, reu~im totu~i sa-l intelegem cel mai bine p . tllIlIQuijote tocmai prin intermediul comportamentului sau. Aceasta 11 lea' IIrindul sau pe don Quijote de el; Sancho este consolarea ~i adversarul IIIcreatia lui ~i totu~i altcineva, un semen care se afirma impotriva lui ~i 1111

lasa ca nebunia sa sa-l inchida intr-o colivie. Doua figuri ce apar impr 11111

contrastante, cornice sau semicomice, iata un motiv foarte vechi, efic 1111

inca ~i astazi peste tot, in farsa, in caricatura, la circ ~i in film: lunr,llIllIlslab ~igrasunul scurt, vicleanul ~iprostul, stapinul ~i sluga, nobilul cull 'II~i naivul taranos ~i toate celelalte combinatii ~i incruci~ari ce mai ap!1I II

diferite tari ~i culturi. Ceea ce a facut Cervantes din acest motiv este llIillllnat ~i unic.

Poate ca nu este chiar just sa spunem: ceea ce a facut Cervantes dill IMai precis ar fi daca am spune: ceea ce a devenit motivul in mEnii ' II IIDe secole intregi, ~i mai ales incepind cu romantismul, s-au citit pi 11111

rindurile operei sale multe lucruri pe care el cu greu Ie-a banuil IIIintentional. Asemenea rastalmaciri ~i interpretari fortate ale unui texl VII Iisint de multe ori rodnice: 0 carte ca Don Quijote se desprinde de illll'lllIautorului ei ~iduce 0 viata proprie; ea arata alta fata fiecarei perioad . I I

desfata citind-o. Dar istoricul care incearca sa determine locul ocupal illopera in cadrul unei evolutii mai largi trebuie totu~i sa inteleaga, pc C II IIIeste astazi posibil, ce a insemnat opera pentru autor ~ipentru contempOl III

sai. M-am straduit sa interpretez cit mai putin posibil; am accenlual IIIales, in permanenta, cit de putin problematic ~icit de putin tragic sc ",' I

in acest text care imi apare ca un joc senin in variate tonuri, mai all Itonul realismului cotidian, ~iprin aceasta se deosebe~te de pilda de Sl'llIItatea de asemenea neproblematica a lui Ariosto; dar e totu~i un jo' III

"' am straduit deci sa interpretez cit mai putin posibil, simt totu~i ca ~ihie lie mele in legatura cu aceasta carte trec adeseori dincolo de intentiaItistica a lui Cervantes. Indiferent care a fost ea (nu vrem sa ne ocupamIl'ide problemele esteticii din vremea sa), n-a urmarit cu siguranta de laIIl'cpUt~i in mod con~tient crearea unui raport ca cel dintre don Quijote ~illllChoPanza, a~a cum il vedem in fata noastra dupa ce am citit romanul.Ie doua figuri au fost mai degraba la inceput 0 viziune ~i ceea ce s-a

I ,prins in cele din urma, din fiecare separat ~i din amindoua impreuna, aI,ultattreptat, din sute ~i sute de idei izolate, din sute de situatii in care

lIh)rullor Ie face sa ajunga ~i fata de care reaetioneaza a~a cum dicteazaIIIpiratia momentana, alimentata de continua ~i mereu reinnoita imaginatieIltlctului.Apar uneori chiar ciudatenii ~icontradietii, nu numai in privintaplelor, ceea ce s-a observat de multe ori, dar ~i in privinta psihologiei :

ntorsaturice nu se incadreaza in imaginea de ansamblu despre cei doi eroi ;II ce dovede~te cit de mult se lasa Cervantes condus de situatia momen-

II , de cerintele fiecarei aventuri; lucru ce se intimpla, chiar ~i mai des,Iparteaa doua. Cele doua personaje, fiecare pentru sine precum ~ilegaturaIlIlreele, se formeaza treptat ~i fara intentie. Bineinteles ca tocmai din

usta cauza specificul cervantesc, soma experientelor de viata ale luiIvantes ~i bogatia imaginatiei sale, se revarsa cu atit mai spontan ~i mai

h\lndentin evenimente ~i in cele vorbite. "Specificul cervantesc" nu poatelkscris cu cuvinte; voi incerca totu~i sa spun cite ceva despre el, pentruI Illrificaforta ~i limitele sale. In primul rind e ceva spontan senzual; 0

111\ itate energica de a-~i imagina oameni foarte diferiti in situatii foartelillie; de a-~i inchipui ~i de a exprima cu vivacitate gindurile ce Ie trecIn cap, simtamintele din inimile lor ~i cuvintele ce Ie vin pe buze. ElI 1'lHiatHde direct ~ide putemic aceasta capacitate, in acela~i timp atit deI pendent de orice aIta intentie, incH aproape tot realismul epocilor ante-

lilliepare limitat, conventional ~i tendentios in comparatie cu ea. Tot atitIIzualaeste capacitatea de a-~i imagina mereu £lItecombinatii de oameni

v'nimente - exista in acest sens, ce-i drept, traditia veche a romanelorV 'nturi ~i innoirea lor prin Boiardo ~iAriosto -, dar nimeni inaintea luiIranspus in acest joc combinatoric stralucit ~i neintentionat realitatea

llilianaadevarata. Si apoi el poseda ceva, un "ceva" care ordoneaza totul,Il'ntindu-I intr-o anumita lumina "cervantesca". Aici apar dificuItatile.lUllputea evita, spunind ca acest "ceva" rezida pur ~i simplu in subiect,1\ ~i ideea boiema~ului de la tara care innebune~te ~i i~i baga in cap caIIl1lcsa reinvie traditia cavalerilor ratacitori; aceasta tema confera cartii111,I[e~i tinuta. Dar tema (pe care Cervantes a preluat-o de altminteri

dintr-o opera contemporana insignifianta ~iin rest complet lipsita de illilI'din Entremes de ios Romances) ar fi putut sa fie tratata ~i cu totul :tlllIleroul ar fi putut avea cu totul alta inIati~are dedt don Quijote, s-ar I 1'111111

dispensa de Dulcineea ~i mai cu seama de Sancho Panza -, ~i apoill Iatras oare atit de mult pe Cervantes la aceasta idee? L-a atras posibilllllilcomplexitatii ~i perspectivei, amestecul de fantastic ~i cotidian, C;II \I Ii lid

fasonabil, maleabil ~i extensibil al subiectului; se puteau introoll '(' III

toate modalitatile artistice ~i stilistice. Lumea cea mai variata putea II 111111

~ata intr-o lumina care corespundea insa~i firii lui Cervantes. Si aici lIlllll) I'

din nou la intrebarea dificila pe care am pus-o: ce este acel "CCY I" I

sistematizeaza totuf, prezentindu-l intr-o anumita lumina "cervanlC'.'INu este 0 filozofie, nici 0 tendinta ~i nici macar tulburatorul sitlll 1111

provocat de nesiguratlta existentei umane sau de puterea destinulll . I , I

Montaigne ~iShakespeare. Este 0 atitudine - 0 atitudine fata de IUIIH I

~i fata de obiectele artei sale - in care curajul ~i singele rece d III 1111

Alaturi de pIacerea jocului variat exista intr-insul austeritate ~j III 11,1

sudica. Asta-I impiedica sa ia jocul prea in serios. Cervantes vedc, II '1111

ii face pIacere jocul, care trebuie sa bucure deci ~ipe cititor, intI' I) 1111111

cultivata. Dar el nu ia atitudine (eel mult impotriva cartilor prosi I II

ramine neutru. Nu se poate sublinia indeajuns faptul ca nu jl1llt I

trage concluzii; procesul nici nu e deschis, intrebarile nici nu III INimeni ~i nimic (cu exceptia cartilor ~ipieselor proaste) nu esll' IlIIld

nat in aceasta carte: nici Gines de Pasamonte, nici Roque G 11111 IIMaritornes, nici Zoraida; comportamentul Zoraidei fata de tat. I { Ipentru noi 0 problema moraUi ~i noi incercam sa 0 dezlegam, (', Iinsa poveste~te istorioara tara sa ne tradeze care sint gindurile lul, Ill'

bine zis, nu el 0 poveste~te, ci prizonierul care aproba, natllr:II, )11111

Zoraidei; ~iatHae de-ajuns. Exista, ce-i drept, citeva caricaturi I I Iyezul, preotul din castelul ducelui, duena Rodriguez; dar elc JI\II It,problematica morala ~i nici 0 judecata de principiu. Dar nici 1111 IImodel. Am putea in aceasta ordine de idei sa ne gindim la acd II iI,1Imantia verde, don Diego de Miranda, care in capitolul16 al co1'\ IIlh

descrie felul sau cumpatat de viata, impresionind prin aceasta ;t1111h I"pe Sancho. EI este cumpatat ~i judeca cu intelegere, gase~te (011111 Iatit pentru don Quijote, cit ~i pentru Sancho, ~i anume 1011111 I" Ibinevoitolue, modesta, dar totu~i sigura de sine; incerc< l'i II • IIcontrazice sau atenua nebunia lui don Quijote sint prietenoa. 'I' picomprehensiune; nu-l putem pune alaturi de preotul margillit U 1111

de la curtea ducelui, a~a cum a facut Americo Castro, UII 1111111

spaniol. Don Diego e 0 figura exemplara pentru clasa sa, pI'IIII II

IIlolaa nobilului umanist: otium cum dignitate 8. Dar cu siguranta nuI mai mult dedt atit; el nu e un model absolut. Pentru aceasta e preaIaut ~i mediocru ~i poate se strecoara un fir de ironie in modul cum,Inta Cervantes felul sau de viata, cu pasiunea lui pentru vinatoare ~i

IIdie despre incIinatiile literare ale fiului sau; aici Castro poate areIIIHte.

titudinea lui Cervantes este de a~a natura, incH lumea sa devine un jocIII'C fiecare figura este indreptatita prin simplul fapt ca exista intr-un

UlilitlocoSingurul care nu are dreptate e don Quijote cu nebunia sa. Si elhlllt'lCnedrept fata de cumpatatul ~ipa~nicul don Diego, pe care Cervanteslilli' with inspiredperversity, dupa cum se exprima Castro, sa fie martorulIIluriicu leul. Ar fi exagerat sa vrem sa gasim aici un elogiu la adresa'I lIluluiaventuros in opozitie cu precautia calculata, meschina ~i medi-I Daca exista vreo urma de ironie in prezentarea lui don Diego, atunciII ()uijote e conceput nu in mod ipotetic, ci cu necesitate, §i nu cu 0 urma,I" de-a-ntregul ridicol. Capitolul incepe cu descrierea mindriei saleullicdin pricina victoriei asupra lui Carrasco travestit in cavaler, urmataII dlscutie referitoare la aceasta cu Sancho. Recitind pasajul, ne yom da/111ca in putine locuri din carte e don Quijote atit de ridiculizat §i din

/" t de vedere moral ca aici. Nebunesc de bombastic a e descrierea pe careI II e dnd se prezinta lui don Diego; in aceasta dispozitie sufleteasca

1111 ~tela aventura cu leul; dar leul nu se urne~te, ci intoarce spatele luiII ( uijote! lata 0 curata parodie, ~i tot de parodia curata tin §i amanun-

mgamintea ca paznicul sa-i elibereze 0 dovada scrisa asupra vitejieiI Illodul in care intimpina pe Sancho, schimbarea numelui (de acum

IIlh vrea sa fie numit cavalerulleului) ~i multe altele.IIHurdon Quijote nu are dreptate, atita timp dt este nebun; el singur

1\ dreptate intr-o lume bine orinduita, in care toti in afarii de el i~i auIIIIql'; ~i recunoa~te singur acest lucru, atunci dnd, inainte de moarte,1111 la ordinea comuna. Este insa intr-adevar lumea bine orinduita?IIll'caasta nu se pune. Cert e ca in lumina nebuniei lui don Quijote,

hUlilatacu ea este bine orinduita ~i pare chiar un joc senin. ExistaI Illr-insa m~lte rele, nedreptate ~i dezordine. Intilnim tirfe, criminaliI lIIoatila galere, fete seduse, banditi spinzurati §i multe altele de soiulI11Irnu ne tulbura. Aparitia lui don Quijote, care nu indreapta nimic ~i

lilt nicaieri, transforma fericirea ~i nefericirea intr-un joc.I 1I111boierna~ului de tara nebun care vrea sa reinvie traditia cavalerilorlIori i-a dat lui Cervantes posibilitatea de a prezenta lumea ca un joe,

cu acea neutralitatea complexa, perspectivica, ce nu condamna, nici nu pUiUmacar intrebari, ~i care este 0 intelepciune curajoasa. Am putea-o exprilll'·foarte simplu prin cuvintele lui don Quijote citate 0 data mai sus: allti Sf /11

haya cada uno con su pecado, Dios hay en el cielo que no se descuida tI,castigar al malo, ni de premiar al bueno; sau prin cuvintele adresatc III

Sancho in capitolul 8 din cartea a 2-a, la sfir~itul discutiei despre calugari Icavaleri: muchos son los caminos por donde lleva Dios a los suyos al de/II ij

Spunind cu aceasta ca, in ultima instanta, este yorba de 0 intelepcilillcucernica. Ea e u~or inrudita cu atitudinea neutra spre care a tins atil dmult Gustave Flaubert ~i totu~i complet diferita de ea; Flaubert a vrul 1trans forme realitatea prin stil, pentru ca ea sa apara a~a cum 0 will

Oumnezeu, pentru ca orinduirea divina, in masura in care impieteaza asuplllfragmentului de realitate tratat, sa se incarneze in stilul autorului. In '(111

ceptia lui Cervantes, un roman bun nu are alt scop dedt acela de a fi 1111

amuzament cult, honesto entretenimiento; nimeni n-a exprimat in ulliliHIvreme atit de convingator aceasta idee ca W.J. Entwistle in lucrarea sa dcspilCervantes (1940), unde face 0 frumoasa legatura intre termenii recrealiol/ Ire-creation ("recreatie" ~i "noua creatie"). Lui Cervantes nu i-ar fi II'l"lIIIprin minte ca stilul unui roman, chiar al celui mai bun roman, ar plllilldezvalui orinduirea universala. Oar, pe de alta parte, chiar ~i pen!I'll IIfenomenele realitatii devenisera greu de cuprins intr-o privire de ansamhlll~i nu mai puteau fi sistematizate in mod clar~i traditional. In alte paqi d II

Europa, oamenii incepusera de mult sa-~ipuna intrebari, sa se indoiasc, . IHchiar incepusera sa construiasca ceva nou cu propriile lor forte spiritll tIOar lucrul acesta nu corespundea nici spiritului din tara sa, nici proprilllillsau temperament ~i nici conceptiei sale despre misiunea unui scriilOl I Igase~te ordinea realitatii in joc. Nu mai este drama lui Jedermann, ill ('III.

se poate judeca, pe baza unor norme fixe, ce e bine ~ice e rau; a~a era 1111

in Celestina. Situatia nu mai e insa atlt de simpla; Cervantes judeca nllllildespre probleme care vizeaza profesiunea sa de scriitor. In ceea ce privi Irestullumii paminte~ti, cu totii sintem pacato~i; Oumnezeu va avea grij I

cele rele sa fie pedepsite ~i cele bune raspIatite. Aici, pe pamint, onllill I

celor ce nu pot fi cuprinse sta in joc; oridt ar fi de greu sa cuprindellljudecam fenomenele, pentru smintitul cavaler de la Mancha ele dCVl1i1111

virtej de confuzii vesele ~i distractive.Aceasta este, dupa parerea mea, functia nebuniei lui don Quijol '

momentul in care tema - plecarea in lume a smintitului hidalgo ce VI'l,,,realizeze idealullui caballero andante - a inceput sa infierbinte ima)',IIIII\1

III ervantes, el a vazut ~i imaginea realitatii contemporane, a~a cum ar11111'a fi reprezentata ea in confruntarea cu 0 astfel de nebunie; ~i a~ea~t~Itll' ine i-a placut, atlt din cauza complexitatii, dt ~i din cauza V01O~lel" \lIre pe care 0 raspinde~te nebunia asupra tuturor lucrurilor ce-i ies inlit \. Faptul ca e 0 nebunie eroica ~i ideala, ca ea lasa loc suficient intelep-l\lnii ~i umanitatii, i-a placut, desigur, nu mai putin. Oar a considera

II hunia simbolic ~i tragic mi se pare fortat. Se pot face atare interpretari,I I' lara baza suficienta in text. 0 voio~ie atit de universal a ~i complexa, in

la~i timp lipsita de critica ~i neproblematica in reprezentarea realitatii1I1ldiene,n-a mai fost incercata in Europa; ~inici nu-mi pot imagina unde

'ind ar fi putut fi incercata aiurea.